Am avut parte de 2 incidente neplacute...(putin zis).
Unul-anul trecut si al doilea acum, recent. Mai exact, Alex are urechile clapauge (mostenire...de la tatic ) si am fost martora la 2 serii de sicanari sa le zic asa la adresa copilului meu. Alti copii, mai mari radeau de el si-si schimonoseau urechile in fel si chip in urma lui...Nu am avut taria sa reactionez intr-un fel, defapt nici nu am vrut sa reactionez pt.ca nu am vrut sa constientizeze Alex ce se intampla...mai vreau sa-l feresc putin de rautatea celorlalti...Stiu ca nu pot face asta la nesfarsit.....Va trebui sa se confrunte cu asta sau.....poate nu !?
Mi-a incoltit in minte ideea unei otoplastii. Mi-e teama de ea si mi se pare sadica, mi-e teama insa si de faptul ca Alex e un copil mai bland, mai retras, are tendinte de izolare. Eu depun eforturi pentru a-l forma sanatos dpdv psihic...uitandu-ma mai departe il vad retras si nu as vrea deloc sa sufere din cauze care.....nu depind de el. Daca ar fi sa stea deoparte, sa nu doreasca sa faca parte dintr-un grup de copii, mi-ar placea sa fie pentru ca el a hotarat asta, nu pt.ca a fost exclus de ceilalti. Doresc sa stiu si parerile voastre indiferent de natura lor si mai mult, daca cineva a trecut printr-o astfel de operatie cu copilul sau