de dem » Dum Feb 05, 2006 2:06 pm
Nu pot spune ca am trecut chiar printr-o depresie dupa nastere, desi am avut to felul de sentimente dubioase (cel mai rau fiind teama irationala ca s-ar putea intampla ceva rau copilului meu). Dar am citit foarte mult despre aceasta problema, ca parte a pregatirii pentru nastere. Ce pot sa spun: ca nu apare din vina mamei, ci se datoreaza unui cumul de factori (oboseala lunilor de sarcina + suferintele de la nastere si de dupa + oboseala provocata de ingrijirea copilului, noptile nedormite etc. + \"rearanjarile\" hormonale care se produc dupa incheierea sarcinii); ca poate aparea si la persoane foarte stabile din punct de vedere emotional, si nu neaparat imediat dupa nastere (o amica de-a mea, medic ginecolog, persoana foarte echilibrata si rationala, care a infruntat cu curaj o nastere grea, s-a trezit la cateva luni dupa nastere in... depresie post-natala).
Daca treci prin asa ceva, nu te simti vinovata, nu te simti datoare sa rezolvi singura, \"barbateste\", problema. Cere ajutor, lasa copilul o ora-doua cu cineva si mergi la cosmetica, la coafor, fa-ti un pic de timp numai pentru tine, iesi in oras cu vreo prietena. Daca aveti cu cine lasa copilul, iesi in oras imprena cu sotul tau; ideea e sa faci ceva placut, numai pentru sufletelul tau, sa te rupi un pic din rutina zilnica. Si fa astfel incat anturajul tau sa inteleaga prin ce treci, ca e o suferinta autentica si nu \"ifose muieresti\", si sa-ti treaca cu vederea manifestarile mai neplacute. Iar daca ai de unde, cere ajutor la ingrijirea copilului sau macar la celelalte treburi gospodaresti, ca sa te poti odihni mai mult.
Daca toate astea nu ajuta si simti ca situatia scapa de sub control, nu te sfii si cauta ajutor specializat, ma refer aici la un psiholog bun. Merita efortul, daca astfel iti recapeti linistea, si cel mai mult va avea de castigat copilul.