Eu una ma simt extrem de implinita ca mi-am crescut copiii,nu consider un sacrificiu si sunt sigura ca desi imi va fi greu,voi lupta si ca sa castig bine si sa-mi vad de cariera.Ma gandesc ca e o perioada unica,ma bucur de fiecare moment,de fiecare zambet,e extraordinar sa vad evolutia copiiilor mei.Usor nu imi e,dar ma gandesc ca atunci cand vor creste si vor deveni mai independenti,nu voi avea regrete,ci numai amintiri frumoase.
Am avut si eu perioade in care m-am gandit sa ma duc la serviciu mai repede,dar punind in balanta si faptul ca nu am nici un ajutor(tati lucreaza toata ziua,iar bunicii nu ne pot ajuta),ca deja m-am convins de ce insemna o bona si ca nu vreau ca un strain sa-mi invete copilul(cel mic) primii pasi si alte chestii,cred ca e cea mai buna decizie.Plus ca eu am si doi si asa ma ocup si de cel mare,cred ca pt. un copil e extraordinar sa aibe parintii cat mai mult cu el.Nu incerc sa te conving de varianta mea,doar spun cum e mai bine pt. mine.