de dem » Dum Mar 19, 2006 11:08 am
Desi e drept ca in ultimul timp au inceput si tatii sa se implice substantial in cresterea copiilor, acest fenomen nu a devenit inca unul de masa. E prezent mai ales in mediul urban, si nu peste tot, as indrazni sa spun ca mai ales in acele zone ale tarii mai putin ...patriarhale (Ardeal si probabil Banat). Inca nu-i paste pe copii pericolul sa ramana fara ...mame. Eu chiar ies mult cu copilul in lume (parc, Clubul juniorilor de la Happy Kids) si nu sunt deloc mama minoritara intr-o mare de tati.
Din experienta noastra, copilul are nevoie de amandoi parintii, in egala masura chiar daca in moduri diferite.
E foarte greu sa impaci preocuparea pentru profesie (e mai simplu pentru cei pentru care serviciul e doar un mod de a-si castiga existenta, de la 8 la 16 si apoi gata pe ziua respectiva) cu prezenta activa in viata copilului, in sensul ca amandoua cer timp, iar ziua nu are decat 24 de ore. Oricum ai lua-o, intr-o directie tot pierzi, iar de aici incolo e o decizie personala, in care dintre domenii accepti sa pierzi.
Si ce e mai trist, e faptul ca nu ti se recunoaste in mod real, la nivel social, efortul depus pentru cresterea copilului, nu-ti poti trece asta in CV, ca sa zic asa. Da, meseria de parinte e cea mai nobila din lume, bla-bla, dar in firme sau chiar institutii de stat lucrurile nu stau chiar asa, nu ?