parinticlujeni.ro

Am cateva intrebari pentru mamici. Voi ati suferit de depresie postnatala? Cum ati depasit problema asta? La ce metode de tratament ati recurs? [color=#FF0000:][/color:]

eu nu am suferit de depresie post natala dar stiu ca am fost destul de irascibila in primele zile acasa.

Intr-o oarecare masura , am trecut si eu prin asta , dar cu ajutorul celor din jur am reusit sa inchei acea perioada , care e destul de nasoala daca o lasi sa-ti scape de sub control .
Sa ai grija sa nu aiba efect asupra copilului, pt ca el simte mai bine decat orice alta persoana , ca mami e nervoasa .
Trebuie sa fii puternica pt puiul tau ........curaj si rabdare

Nu pot spune ca am trecut chiar printr-o depresie dupa nastere, desi am avut to felul de sentimente dubioase (cel mai rau fiind teama irationala ca s-ar putea intampla ceva rau copilului meu). Dar am citit foarte mult despre aceasta problema, ca parte a pregatirii pentru nastere. Ce pot sa spun: ca nu apare din vina mamei, ci se datoreaza unui cumul de factori (oboseala lunilor de sarcina + suferintele de la nastere si de dupa + oboseala provocata de ingrijirea copilului, noptile nedormite etc. + \"rearanjarile\" hormonale care se produc dupa incheierea sarcinii); ca poate aparea si la persoane foarte stabile din punct de vedere emotional, si nu neaparat imediat dupa nastere (o amica de-a mea, medic ginecolog, persoana foarte echilibrata si rationala, care a infruntat cu curaj o nastere grea, s-a trezit la cateva luni dupa nastere in... depresie post-natala).
Daca treci prin asa ceva, nu te simti vinovata, nu te simti datoare sa rezolvi singura, \"barbateste\", problema. Cere ajutor, lasa copilul o ora-doua cu cineva si mergi la cosmetica, la coafor, fa-ti un pic de timp numai pentru tine, iesi in oras cu vreo prietena. Daca aveti cu cine lasa copilul, iesi in oras imprena cu sotul tau; ideea e sa faci ceva placut, numai pentru sufletelul tau, sa te rupi un pic din rutina zilnica. Si fa astfel incat anturajul tau sa inteleaga prin ce treci, ca e o suferinta autentica si nu \"ifose muieresti\", si sa-ti treaca cu vederea manifestarile mai neplacute. Iar daca ai de unde, cere ajutor la ingrijirea copilului sau macar la celelalte treburi gospodaresti, ca sa te poti odihni mai mult.
Daca toate astea nu ajuta si simti ca situatia scapa de sub control, nu te sfii si cauta ajutor specializat, ma refer aici la un psiholog bun. Merita efortul, daca astfel iti recapeti linistea, si cel mai mult va avea de castigat copilul.

Multumesc pentru sfaturi dem. Daca poti te rog sa-mi recomanzi si mie lucrarea in care ai citit despre depresie. Am sa incerc sa urmez cateva din variantele pe care mi le-ai propus. Sper sa aiba efect.

Cam toate cartile despre sarcina au si un capitolas despre depresie. O abordare mai stiintifica gasesti in cartea Psihiatria femeii, de Ivan O. Godfroid, aparuta la Cluj, Ed. Dacia, 2000 (are un capitol despre chestiunea asta; este la Biblioteca Centrala Universitara). Apoi mai ai la dispozitie internetul, poti sa cauti cu un motor de cautare (eu folosesc Google) sintagma depresie postanatala; este si un site, www.parinti.com, cu un forum pe care posteaza regulat vreo trei duzini de persoane ( poti citi raspunsurile si fara sa te inregistrezi) si unde s-a discutat de mai multe ori si problema asta. Apoi am vazut ca pe homepage-ul site-ului pe care ne aflam se afla link-ul unei doamne psiholog, poate te-ar putea sfatui.
Oricum, asa cum ar zice cumnata mea, psiholog la randul ei, simplul fapt ca ai constientizat ca ai o problema inseamna deja jumatate de drum parcurs spre vindecare.
Numai bine !

Eu n-am avut probleme de felul asta,la nici una din cele doua sarcini.Singura stare mai deosebita a fost ca eram mult mai emotiva,orice ma putea afecta mult mai usor.Dar din cate stiu,in situatie de depresie e bine sa te odihnesti si sa te detasezi de ceea ce faci in mod obisnuit.Iarasi ajuta sa faci lucruri care iti fac placere,sa te plimbi si sa incerci sa razi,uita-te la o comedie sau ceva distractiv,chiar daca nu ai chef. Petrece timp cu copilul tau,dar nu sa-l schimbi sau sa-i dai sa manance,stai si uita-te la el,cum se joaca,ce face,eu zic ca mereu e o sursa de bucurie.Si nu in ultimul rand,incearca o bucatica de ciocolata,pe mine ma ajuta uneori cand sunt suparata.

Eu am terminat cu alaptatul de la 1feb>as fi vrut sa merg pana la 1 an,dar din pacate am facut o pneumonie urata...asa ca...Dar cred ca ajung 10 luni totusi:P Apropo de psihologia gravidei,exista cred ceva delicat si la mamica care alapteaza-un amestec de regret cu usurare,ca a crescut bebele si incet,incet se \"desprinde\" de tot de mami?Nu?:)

Nu te intrista,trece si perioada asta si vin altele:)

Vesti bune! Am ascultat de sfaturile voastre si am deschis un puzzle (metoda mea de relaxare). Asa ca atunci cand bebe doarme mai lipesc cate o piesa. Nu spun ca m-am vindecat dar parca incepe sa se coloreze in roz viata. Cu ciocolata mai rarut ca nu se scapa asa usor de kilogramele din sarcina!!!

Si eu am facut 4 puzzleuri intr-o vreme si chiar ma ajuta foarte mult , dar acum a trecut perioada aceea si oricum nici nu as mai putea face din cauza piticului ........asa ca bucurati-va cat mai puteti . Dupa ce incep sa umble s-a zis cu timpul liber.

tu dora, chiar ma enervezi si aici ne cam potrivim. eu mai am 2 puzzle-uri cumparate, dar nu cred ca o sa am prea curand timp de ele ... mai ales ca david mi-ar papa piesele (

Dragelor pana ajungeti la 16 puzzeluri mai aveti de munca. Daca piticii va lasa spor la treaba!