sunt dezorientata

[carmeliad]

Sunt mama unui baietel de aproape 6 ani cam nazdravan si efectiv nu mai stiu ce sa mai fac.....De 1 luna de zile umblu cu copilul la psihologi - 2 dintre ei i-au pus diagnostic tulburare hiperkinetica, 1 psiholog - sindrom hiperkinetic iar 1 neuropsihiatru i-a pus diagnostic \"instabilitate psihomotorie pe fond sechelar perinatal\", mi-a spus ca nu poate fi vorba de hiperkinetism; fiecare cu medicatia pe care a considerat-o necesara!!!! Mentionez ca baietelul a urmat timp de 3 ani o gradinita normala, de stat, si de citeva zile mi s-a transmis sa-mi tin copilul acasa ca una din d-le educatoare \"nu mai rezista\". Deci, cu alte cuvinte, a fost dat afara!!! Am intrebat DE CE????? Mi s-a raspuns este RAU, nu poate tine activitatile de grupa. Am sunat la Inspectoratul Scolar - mi s-a raspuns - \"stati linistita d-na, vb. eu cu d-na directoare; nu se poate asa ceva.... adica cum.... 3 ani l-a acceptat si acum nu...\"; ca dupa acest telefon sa mi se transmita sa tin copilul acasa. Ulterior am aflat ca exista un grad de rudenie intre directoarea gradinitei si inspectoare. Dar NU acest lucru ma deranjeaza si ma doare cel mai tare ci faptul ca NU STIU efectiv ce sa fac????? Care tratament sa-l administrez copilului meu? Sa merg in continuare la alti medici? Sa ma potolesc si sa-mi scot din cap ideea ca este cu o problema????

[mgm]

Carmeliad,tu ce simti legat de copilul tau?Indiferent de ce spun cei din afara despre el(gradi sau psihologii),tu ca mama il cunosti cel mai bine.Eu cred ca orice mama simte daca este ceva in neregula cu copilul ei,si mai presus de toate cred ca trebuie sa ai incredere in el.
Dup-aia mai este si dna psiholog de pe site,sa vedem ce zice si dansa.
Si nu in ultimul rand,eu am observat la copiii mei ca sunt mai \"rauti\" daca nu isi consuma energia(deci poate un sport ar fi bun pt. copilul tau) sau daca se plictisesc.
Mult succes in rezolvarea dilemei!:kiss:

[carmeliad]

Tocmai ca instinctul meu imi spunea - nu se poate, undeva este o greseala - de aceea n-am acceptat din prima diagnosticul de sindrom hiperkinetic si am apelat la mai multi specialisti, dar am ajuns in faza ca nu mai stiu ce sa cred...., pe cine sa cred..... Eu am apelat la ajutorul unui psiholog in ideea sa-mi dea niste sfaturi, sa-mi spuna cum sa procedez in anumite situatii - sa ma indrume sa gasesc solutiile optime - si uite unde am ajuns! In privinta sportului el a facut inot, patinaj iar in prezent facem de 3 ori pe saptamina antrenament la baschet.

[Arin]

Dau si eu cu parerea, desi e greu sa fii in pielea cuiva care are probleme cu copilul. Prima intrebare: cei la care ai fost sunt specialisti in psihologia copilului, sau psihologie generala? E extrem de important. Apoi, daca vine vorba de hiperactivitate, este aproape imposibil ca tu, ca parinte sa nu fii observat ceva ... deosebit. Banuiesc ca de-aia ai si apelat la psihologi. Deci ceva mai activ este copilul. Sigur , de aici pana la diagnosticul de sindrom hiperkinetic e cale lunga.
Ceea ce pot eu sa iti recomand este numele si numarul de telefon al unei persoane deosebite (consider eu), specialist in psihologie infantila. Insa numele si numarul de telefon o sa-l scriu pe mail catre Admin, si o sa-l rugam sa ti-l transmita pe mail. Incearca si vezi ce iti spune.
Cat priveste partea cu gradinita, apoi nu prea au dreptate, indiferent de circumstante. E usor sa \"te speli pe cap\" in loc sa cauti solutii, impreuna cu parintele. Inca o data se doivedeste ca cei care ajung in invatamant, la toate nivelele, multi dintre ei NU AU CE CAUTA ACOLO. Parerea mea este sa te convingi intai pentru linistea ta si pentru binele copilului care este problema (daca ea exista) si apoi, fa public prin orice mijloace ceea ce ti s-a intamplat la gradinita. Ajunge cu deseurile din invatamant. Rolul celor din gradinita, scoala este sa te ajute, nu sa scape de un copil ca de o haina veche, care nu-ti mai foloseste.
Din punct de vedere medical, trebuie sa ai un diagnostic (repet, daca el exista intr-adevar) si eventual sa cauti o cauza, indiferent care ar fi ea. Mai scrie-ne pe site ce si cum, pentru ca daca intr-un moment ai nevoie de ajutor si te putem ajuta, sa o facem. Un psiholog bun este primul pas pe care cred ca il ai de facut.

[carmeliad]

Arin, raspunsul meu este da, am fost - consider eu - la cei mai buni specialisti in psihologie infantila dar, unul s-a pronuntat direct \"sindrom hiperkinetic\" iar ceilalti doi au spus numai \"tulburare hiperkinetica\" iar un neuropsihiatru a spus si pe baza EEG-ului \"nu poate fi vb. de sindrom sau tulburare hipekinetica ci de instabilitate psihomotorie pe fond sechelar perinatal\" adica celulele lui comportamentale nu sunt suficient de bine dezvoltate, sunt inca imature si aici trebuie sa-l ajutam cu medicatie.... In ceea ce priveste gradinita, problema n-am s-o las asa - in coada de peste - pentru ca ele au ales varianta cea mai simpla: de ce sa incercam sa facem ceva.... cind putem sa inlaturam.... Poate comoditate... poate incompetenta....

[Delia]

Draga mea, cel mic al meu (are 13 ani acum) este diagnosticat cu hiperkinezie cu deficit de atentie. Am avut perioade urate si grele, dar din cauza celor care nu stiu nimic despre asta si nici nu vor sa-nvete. Printre altele am schimbat si scoala. Am auzit atatea rautati de la oamenii \"mari\" incat am devenit imuna (sau aproape), dar am avut perioade de disperare. Sfaturile mele ar fi: sa ai multa , multa rabdare cu el (la mine a tinut faza cu numaratul pana la 10); sa intrebi diversi medici inaintae de a incepe sa-i dai medicamente (intreaba-i de exemplu care sunt efectele lor pe termen lung sau efectele secundare si-ai sa constati ca nu se cunosc prea bine). Eu am trecut pe homeopatie si sunt adepta convinsa a acestei metode. Daca vrei iti dau adresa cabinetului dnei. dr. Simona Nitu, careia nu voi inceta niciodata sa-i acord toata stima , respectul si increderea pentru ceea ce face.

[carmeliad]

Vreau sa multumesc celor care mi-au raspuns! In ziua in care am scris eram foarte deprimata.... nici acum nu sunt bine dar.... si cu ajutorul VOSTRU voi reusi sa merg mai departe pt. ca TREBUIE. In ultimul timp am simtit multe priviri acuzatoare.... multe vb. grele nerostite dar intelese din atitudine si gesturi tocmai cum spune Delia de la \"oamenii mari\" ... incit am inceput sa-mi pun intrebarea OARE EU SUNT DE VINA??? CU CE AM GRESIT si UNDE AM GRESIT! Dar ma bucur ca mai sunt si OAMENI - in adevaratul sens al cuvintului - care dezinteresati si cu mult bun simt incearca cu o vb. SINCERA sa te faca sa iei din nou haturile in mina si sa mergi mai departe!!! Pentru ca merita in fond... nu??? Va pup si va multumesc inca odata!

[Delia]

Nu esti de vina cu absolut nimic, nimic. Asa, ca sa nu-ti faci reprosuri si procese de constiinta. Ba dimpotriva, eu pot zice cu mana pe inima ca m-am ocupat de el si i-am dedicat mai mult timp si rabdare decat multi din cei care arata cu degetul sau zic ca nu l-am crescut cum trebuie, ca nu m-a interesat sau ca n-am fost in stare... Si inca un sfat pretios pentru viitor: sa aduni toate hartiile medicale de care dispui si sa alcatuiesti un dosar al copilului (care va deveni si al tau) pe masura ce trece timpul. Chiar sa ceri de la fiecare medic la care mergi sa-ti dea o ...ceva cu semnatura. Iti va prinde bine mai tarziu (la scoala !)... chiar daca acum iti par \"olecuta\" paranoica. Mult succes si rabdare !

[carmeliad]

Delia, se pare ca diagnosticul de hiperkinezie s-a confirmat, incerc sa ma obisnuiesc cu ideea, si doresc sa te intreb ceva mai delicat: tu, cind ai inscris copilul la scoala ai spus d-nei inv. de problemele copilului? Pt. ca se cam feresc sa ia copii \"cu probleme\" la scolile cit de cit bune! Am inteles ca sunt citeva scoli unde sunt pe linga invatatorul de baza si invatatori suplimentari care ajuta copii dar nu stiu care sunt acelea! La scoala speciala nici nu ma gindesc sa-l dau pt. ca este un copil destept! Si poate mai stii daca exista vreo fundatie, club, sau orice altceva in care sunt antrenati copii cu hierkinetism - pentru ca am inteles ca \"e la moda\" - acum fac si eu haz de necaz!!! Te rog daca vrei si stii ceva da-mi un semn si daca nu exista atunci poate incercam sa facem noi ceva pt. ca trebuie sa-i ajutam pe acesti copii!!!

[Delia]

Draga mea, eu nu stiu sa existe asa ceva, sau nu in Cluj. Eu am dus copilul prima data la psiholog si la teste (inclusiv IQ) inainte de a incepe scoala, tocmai ca sa vad ce fac. Mi-au spus ca are inteligenta peste medie(nu ca n-as fi stiut), asa ca n-am mai ezitat si l-am inscris la scoala de care apartineam, ne-am pregatit pentru testele care au fost , le-am dat si am intrat fara probleme.N-am intervenit deloc, sa vorbesc in ce clasa sau la ce invatatoare sa-l repartizeze. Acuma nu stiu cum mai este regula pentru clasa I. Norocul nostru a fost sa nimerim peste un domn invatator minunat si foarte instruit - care a facut intre timp si psihologia - cu colaborari cu UBB si metode de lucru europene. I-am spus de la bun inceput care-i treaba cu copilul si spre surprinderea mea nu a avut nici o problema, ba mai mult stia despre ce e vorba si cum sa lucreze cu el. Nu spun ca nu i-a facut probleme la clasa, dar la el nu se cerea memorare , ci logica , istetime , viteza de reactie - la asta era asul asilor al meu. In plus, stiind cum se manifesta afectiunea, nu-i dadea timp sa se plictiseasca: avea mai mult de lucru decat ceilalti si ii gasea in permanenta ceva interesant de facut.
La noi au inceput problemele din clasa a-5-a, de mi-au mancat sufletul si parintii (unii foarte nesimtiti) , si profesorii si in special diriginta. Sedinte cu parintii, sedinte comune elevi+ parinti + profesori, consiliu, comisie de disciplina.... Ajunsese al meu sa fie vinovat de tot ce se intampla in clasa, chiar daca nu era prin preajma in momentul respectiv. Si pentru ceilalti copii a devenit avantajos sa aiba un tap ispasitor pentru orice, mai ales ca erau incurajati. Am cules material despre afectiune, l-am \"prezentat\" profesorilor, am incercat sa le demonstrez ca nu e neglijenta, nici proasta crestere (cu actele medicale pe care le-am strans initial pentru diversii medici pe la care am umblat, un fel de istoric medical al evolutiei si care s-au dovedit a fi extrem de folositoare) , dar degeaba. Si recunosc ca am avut oarecum circumstante atenuante pentru ca am putut sa-i intreb cum cred ei ca mi-as fi crescut atat de diferit copiii, cand fetita(mai mare decat el cu 4 ani) a fost la ei in clasa si n-a fost niciodata in vizorul cuiva cu nici un fel de abatere?! In final am fost si la inspectorat unde am spus ce si cum, dar asta e... Toata lumea zicea : scoala ajutatoare sau erau plini de empatie , dar nu puteau face nimic... De fapt n-au facut! [u:] Nu e cuminte[/u:], cum sunt copiii cuminti, are replica (si cand ar fi cazul sa taca) si sanctioneaza urgent orice, mai ales ca are un soi de intuitie si de atentie la detalii, care nu se asteapta cei \"mari\" sa o aiba un pustiulica usor de manipulat de obicei. Sa nu ma intelegi gresit, nu-s cioara care-si apara puiul, stiu ce defecte are si cum te poate exaspera in cate o situatie, si am numarat \"pana la 10\" de vreo 2 milioane de ori pana azi. Pana si psihiatrul a zis ca e un copil foarte simpatic si istet , cu care e o placere sa stai la taclale, dar trebuie sa stii cum sa-l iei si sa fii tu interlocutorul matur si instruit. In concluzie nu sunt clase pentru ei, nu sunt cadre pregatite (cu exceptia psihologului scolar, pe care nimeni nu l-a luat in serios si pe care diriginta nu l-a lasat sa participe la ore, desi ii spusese ca ar fi necesar sa lucreze putin cu intregul colectiv). Ai putea incerca la Happykids pentru 1-4 , asta daca-ti permite punga si daca sunt locuri. Ei au cadre didactice care stiu despre ce e vorba. Aici n-am auzit decat ca asa ceva e o inventie a psihologilor, care justifica oarecum parintii incapabili sa-si educe copilul. Au adus chiar la una din sedinte un cadru medical, care insa nu a avut cum sa conteste diagnosticul pus de un conferentiar univ, recunoscut in psihiatrie infantila.
Si nu-ti face probleme, ma poti intreba absolut orice, fiindca stiu ce greu e sa te trezesti intr-o situatie ca asta si mi-a fost atat de greu de-am crezut ca cedez psihic si ma duc sa ma internez pe Marinescu, ca nu mai puteam. Am gasit insa sprijin unde nici nu ma asteptam! Adresa mea de mail este del_tod65@yahoo.com, daca vrei sa ma intrebi alte lucruri , mai stiu eu ce ! Ca nici eu nu pot acuma sa-mi amintesc chiar toate , toate, ca tare multe au mai fost !

[eugenia]

am citit despre aceasta problema de multe ori.
nu stiu cit de mult credeti in stiintele esoterice, dar va pot recomanda o carte, sau mai bine zis o serie de carti care trateaza aceasta problema la copii: Copii indigo.
daca imi amintesc bine, la noi cartile au aparut la editura for you.
poate gasiti citeva idei folositoare...

[carmeliad]

Eugenia, am citit despre copii indigo - este o carte controversata, dar si interesanta in acelasi timp! Te face sa-ti pui mai multe semne de intrebare, insa eu privesc lucrurile mai realist, insa nu exclud cu vehementa si aceasta varianta! Am asemuit aceasta carte - Copii indigo - cu Codul lui Davinci!

[eugenia]

cartile sunt intr-adevar controversate, dar eu am gasit idei foarte utile in ele.
Mai sus am vazut ca ati pomenit de doamna dr. Nitu, e intr-adevar extraordinara, o pot recomanda si eu.