Vi s-a intamplat vreodata ca baiatul/fetita sa spuna \"nu vreau cu tati!!!! vreau cu mami!!!\"? La noi treaba asta se intampla foarte des: fie ca e vorba de cel care ii da sa manance, ii spune o poveste sau il conduce seara la culcare, baiatul nostru are preferinte: el o vrea pe mami si nu pe tati. Pot sa ca spun cu mana pe inima ca tati se ocupa foate mult de el. De la schimbat scutece cand era mic, facut baie, plimbat prin parc, citit povesti, jucat cu masinutele, tati al nostru face de toate si cateodata il invidiez pentru ca are mai multa rabdare decat mine. Cu toate astea, cand vine seara si trebuie sa mergem la culcare, auzim invariabila fraza: \"nu vreau cu tine, tati, vreau sa ma duca mami la culcare!\". Plus afirmatii din categoria \"pe mami o iubesc mai mult decat pe tati!\". Sotul meu, desi nu o arata, cred ca sufera din toata povestea asta. Si vad ca se chinuie din rasputeri sa il cucereasca pe cel mic. Dar, desi \"a urcat destul de mult in clasament\", se pare ca nu reuseste sa o detroneze pe mami.
Uniii mi-au zis ca e din cauza ca eu ma ocup mai mult de fratiorul cel mic si ar fi un soi de \"criza de gelozie\". Dar problema exista inainte de a-l avea pe Mihai! Si oricum, cu exceptia cazurilor cand trebuie sa alaptez, ma straduiesc sa ma ocup mai mult de Victor decat de Mihai.
Or fi de vina cei doi ani pe care i-am petrecut \"in doi\"? Un fel de nostalgie a ceea ce a fost si nu mai este?
Se intampla si la voi acelasi fenomen?