[b:]botagianina a scris:[/b:]
[quote:]cam tirziu raspund insa m-am suparat!eu am folosit premergatorul la fica cea mare care are acum 8 ani jumatate si nu are nimic!am pus-o la 5 luni pt ca statea in fundic bine.nu i-a intirziat mersul,a mers singura de la 11 luni.sincer eu aud prima data de asemenea probleme!am de gind sa o pun si pe cea mica care are 4 luni .probabil totul depinde de momentul in care il pui prima data.cred ca trebuie sa-si sustina bine coloana si sa atinga podeaua cu toata talpa.si va mai spun ceva:multe probleme se mostenesc genetic nu doar de la parinti ci si de la rude pina la gr 3.nu va speriati!fiti doar atente![/quote:]
Fara suparare, asta eventual numai daca \"rudele de gradul trei\" cumva (habar n-am cum) \"contribuie\" la conceperea copilului:P
. Altfel, \"problemele genetice\" nu se pot \"mosteni genetic\" decat de la ..... parinti! Daca \"problemele genetice\" sunt \"mostenite\" bineinteles! Pentru ca ele pot apare si [i:]de novo. Ceea ce este posibil eventual, (banuiesc ca la asta era referirea), este ca la parinti sa nu se manifeste acea \"problema genetica\" ci, in anumite conditii,doar la descendenti.
Referitor la premergator, eu am fost la un moment dat convins ca nu poate avea ... \"efecte adverse\" (chiar ma \"oparisem\" cand mi s-a spus sa nu-l folosesc). M-am inselat (explicatia am scris-o cu alta ocazie). Problema nu se pune neaparat ca ar produce vreo afectiune cu consecinte de neinlaturat (desi , mai stii?), ci mai degraba, efectele pot fi imediate, cum s-a intamplat la noi, copilul adoptand niste atitudini vicioase, mai ales in ce priveste mersul (repet, la noi, clar, fiindca s-a obisnuit si inca repede, ca are sprijin, nu mergea ci .... isi tragea picioarele dupa el, cu pieptul in fata, ceea ce am observat ca a continuat sa faca si dupa ce a incercat sa mearga, intrucat adoptase deja pozitia din premergator) . Noi, cel putin, la urmatorul nu o sa ne mai \"atingem\" de premergator. E mai dificil, e drept, la un moment dat, insa e doar o etapa si cu rabdare, cred ca se poate si .... fara. Asta e, \"meseria\" (fie ea si cea de parinte), se invata;)
. Pe de alta parte, trebuie recunoscut ca nu exista axiome, cand vine vorba de copii. Degeaba unora le functioneaza (sau din contra, nu functioneaza) o anumita chestiune. In cazul altui copil poate fi exact .... pe dos! Dar poate ca in asta si consta frumusetea vietii, nu?