Va scriu sa va spun, pe scurt, povestea unei cunostinte.
Fiindca avea placenta praevia, i-a recomandat medicul ce i-a urmarit sarcina sa stea internata in ultimele saptamani de sarcina. Desi nu i-a convenit, ea mai avand un baietel de 8 ani acasa, s-a conformat. A stat acolo 6 saptamani.
Problema in astfel de cazuri este ca daca nu se incepe operatia in zece minute de cand se rupe apa, riscurile sunt deosebit de mari. De aceea a fost sfatuita sa stea internata.
Ei bine, medicul ce o urmarea a fost in concediu cateva saptamani din cele sase. Cand s-a rupt apa, pe la 8:30 a.m., era in celalalt capat de Cluj (fiind in concediu) si i-a spus fetei sa faca apel la cine e in clinica, caci nu poate ajunge in zece minute. A intrat in operatie cu un medic conferentiar, deci nu orice medic. Problema a fost timpul.
Desi in spital, a intrat in operatie dupa cel putin 90 de minute de la ruperea apei! Pruncul a murit iar ea a suferit o hemoragie foarte puternica, a sangerat mai mult de o ora iar uterul i-a fost scos. Deci nu va mai procrea.
De vina au fost mai multi, printre care si seful clinicii, care nu i-a dat acordul de cezariana la timp. Ma intreb de ce nu i l-a dat apriori, daca tot statea acolo de atatea saptamani, cu placenta praevia, la care e clar ca doar cu cezariana se poate naste...
De asemenea, si medicul ce o urmarea, cred eu, ar fi putut sa o opereze inainte de termenul de 40 de saptamani. Cred ca si acesta are partea sa, importanta, de vina.
Nu stiu daca e adevarat sau nu, insa tatalui i s-a spus ca pruncul avea o malformatie. In cerul gurii. Gura de lup, n-ar fi putut inghiti daca ar fi trait. Insa el nu ii crede... crede ca e doar o diversiune pentru a nu le parea lor rau dupa prunc si pentru a nu avea un motiv prea puternic de a face scandal mai sus...